Alianța ateniană a fost, de fapt, un imperiu care a inclus cea mai mare parte a insulei și  statelor de coastă din jurul țărmurilor de nord și de est ale Mării Egee. Sparta a fost liderul unei alianțe de state independente, care a inclus cele mai multe dintre marile puteri  din Peloponez și Grecia centrală, precum și puterea “mării” Corint. Astfel, atenienii au avut marina mai puternică și spartanii armata mai puternică. Mai mult, atenienii au fost mai bine pregătiți financiar decât dușmanii lor.

       Atena și Sparta au luptat fiecare înainte de izbucnirea Marelui Război Peloponesiac (în ceea ce se numește uneori Primul Război Peloponesiac), dar au căzut de acord la un armistițiu, denumit “Tratatul de treizeci de ani”, în 445 î.Hr.. În următorii ani a fost o pace neliniștită.

      Evenimentele care au dus la ostilitățile reînnoite au început în 433 î.Hr., când Atena s-a aliat cu Corcyra (azi Corfu), o colonie de importanță strategică din Corint. Lupte au urmat, iar atenienii au luat apoi măsuri care au încălcat în mod explicit “Tratatul de treizeci de ani”. Sparta și aliații săi au acuzat Atena de agresiune și amenințare cu război.

       La sfatul lui Pericle, liderul cel mai influent, Atena a refuzat să dea înapoi. Eforturile diplomatice pentru a rezolva disputa nu au reușit. În cele din urmă, în primăvara anului 431, un aliat spartan, Teba, a atacat un aliat atenian, Plateea, și a început războiul deschis. 

      Din 411 î.Hr. Atena în sine a fost în criză politică. Democrația a fost răsturnat de partidul oligarhic, care  la rândul său a fost înlocuit de regimul mai moderat a “celor 5000”. La sfârșitul anului 411 marina ateniană reconstruită, în stare proaspătă după mai multe victorii, a acționat pentru a restabili un regim democratic. Cu toate acestea, liderii democratici au refuzat ofertele de pace ale spartanilor, iar războiul a continuat pe mare cu flotele spartane și ateniene. Sfârșitul a venit în 405, când marina ateniană a fost distrus la Aegospotami de flota spartană sub conducerea lui Lixandru, care a primit mult ajutor de la perși.

       În anul următor, înfometată de blocadă de nepătruns, Atena a capitulat. Înfrângerea Atenei, a fost probabil cel mai grav accident și, astfel, statul grec cel mai avansat punct de vedere cultural a fost adus în eclipsă finală.