1. Intemeierea cetății

​

2. Organizarea cetății

           2.1  Clasele sociale

           2.2 Conducerea cetății

           2.3 Organizarea militată

​

3. Ocupații

​

4. Democratizarea Atenei. Reformatori și reforme

​

1. Intemeierea cetății

• a fost întemeiată de către ionieni în secolul VIII î Hr., în regiunea Attica;

• a fost un stat aristocratic condus de un rege;

• potrivit legendei, primul rege a fost Tezeu;

• după înlăturarea regalității, la începutul secolului al VII î. Hr., eupatrizii („cei bine născuți”, nobilii) au acaparat întreaga putere și au început să-și exercite controlul asupra instituțiilor statului;  

​

 2. Organizarea cetății

​

 2.1  Clasele sociale

        Populația Atenei era formată din:

• aristocrați (patricieni);

• meteci; 

• sclavi.

2.2 Conducerea cetății

        La conducerea cetății participau mai multe instituții:

• Adunarea Poporului (Ecclesia);

• Sfatul Bătrânilor;

• Colegiul celor 9 arhonți;

• Colegiul celor 10 strategi;

• Areopagul, (organ de judecată și control);

• Tribunalul Popular (Heliaia).

​

   2.3 Organizarea militată

​        Din punct de vedere militar, Atena conducea Liga de la Delos;

​

4. Democratizarea Atenei. Reformatori și reforme

​

• Treptat Atena a trecut printr-un proces de democratizare. ai societății ateniene au fost:

• Dracon (secolul VII);

• Solon (începutul secolului VI î.Hr.);

• Clistene (sfârșitul secolului VI î.Hr.);

• Pericle (secolul V î.Hr. – „secolul de aur al Greciei”).

​

       Dracon

• a dat primele legi scrise la Atena numite si legi draconice;

​

       Clistene

• a interzis ca atenienii datornici să mai fie vânduți ca sclavi;

• răscumpărarea sclavilor atenieni aflați în afara cetății;

• limitarea marii proprietăți a eupatrizilor;

• a interzis oamenilor să își mai pună gaj propria persoană, principala sursă a sclaviei;

• a adoptat reforma censului prin care cetățenii au fost împărțiți în funcție de venit în patru categorii; doar primele două ocupă funcții publice, numai din primele trei este compusă armata;

• a sporit rolul Ecclesiei;

• a diminuat rolul Areopagului în care numai eupatrizii aveau acces;

• a creat un Tribunal al poporului (Heliaia) unde putea fi numit orice cetățean;

• a înființat Sfatul celor 400 de Bule (devenit ulterior Sfatul celor 500).

​

    Clistene

• a împărțit populația în 10 triburi, pe criterii teritoriale, și nu de origine; fiecare trib fiind format din cetățeni din oraș, din zona de coastă și din interiorul teritoriului atenian; această măsură a contribuit la unificarea Atticii;

• a mărit numărul membrilor Sfatulului Bătrânilor (Bule) la 500; fiecare trib trimitea în Sfat prin tragere la sorți câte 50 de cetățeni peste 30 de ani; principalul său rol era acela de a pregăti legile dezbătute de Adunarea Poporului;

• a mai adăugat un arhonte, formând Colegiul celor 10 arhonți;

• a creat Colegiul celor 10 strategi care comandau armata;

• a introdus ostracismul, pentru a preveni reinstaurarea tiraniei. O dată pe an, membrii Adunării Poporului scriau pe un ciob de ceramică (ostrakon), persoanele care erau prea populare în rândul cetățenilor, putând fi bănuite că ar putea aspira la tiranie. Aceste persoane erau obligate la un exil de 10 ani fără pierderea averii și a poziției sociale. 6000 de cetățeni trebuiau să scrie același nume.

 

     Pericle

- a îndeplinit funcția de prim-strateg, situație unică la greci. Guvernarea sa a fost considerată „Secolul de aur” al cetății Atena;

- a dat legea cu privire la cetățenia ateniană; calitatea de cetățean se acorda bărbaților de peste 18 ani și  care aveau ambii părinți atenieni;

• a introdus tragerea la sorți a funcțiile;

• a introdus plata funcțiile pentru ca și cetățenii săraci să aibă acces la ele;

• în timpul său a fost construit ansamblul arhitectural de pe Acropolă;

• a transformat Adunarea Poporului (Ecclesia) în cea mai importantă instituție; îi reunea pe toți cetățenii și reprezenta  puterea legislativă, căci aici cetățenii dezbăteau și votau legile redactate de Sfatul celor 500.

      Democrația ateniană a fost una directă, nu reprezentativă. Ea era exercitată de toți cetățenii, nu prin reprezentanții lor. Democrația ateniană avea și limite, deoarece erau excluși de la viața politică femeile, metecii (străinii stabiliți la Atena) și sclavii.    

​

​

​

​

​

​

​

​

​

​

​

​

​

​

​

​

​