În paralel cu apariția și dezvoltarea orașelor-cetate s-a produs și expansiunea lumii grecești, materializată prin întemeierea de colonii cu caracter agricol, comercial și meșteșugăresc în tot bazinul Mării Mediterane și a Mării Negre (orașele de unde plecau grecii se numeau metropole (orașul-mamă), iar așezarea întemeiată se numea colonie.

​

      Cauzele colonizării:

• creșterea populației și necesitatea unor noi terenuri arabile;

• tulburările sociale și politice din orașele grecești;

• dezvoltarea comerțului și a navigației;

• pericolul persan;

• spiritul de aventură.

    Principalele colonii grecești din bazinul Mării Mediterane:

• Sicilia;

• Syracuza;

• Cipru;

• Creta;

• Massalia

• Naucratis;

• Cirene;

    Principalele colonii grecești din bazinul Mării Negre:

• Histria;

• Tomis;

• Callatis;

• Byzantion;

         Ctitorie a Miletului, Histria este cea mai veche colonie de pe coasta de vest a Mării Negre, întemeiată, conform informațiilor transmise de Eusebiu, în anul 657 î. Hr. De altfel, originea sa milesiană este confirmată şi de Pliniu cel Bătrân şi Strabon. După Pseudo - Scymnos, întemeierea Histriei ar fi avut loc în timpul pătrunderii sciților în Asia, adică la finele secolului al VII-lea î. Hr.

     În ceea ce privește orașul Tomis, de asemenea colonie de origine milesiană, întemeierea acestuia pare să se fi petrecut ceva mai târziu. Trebuie menționat faptul că lipsa unor date precise fac dificilă stabilirea momentului înființării coloniei de la Tomis. Concluziile care au rezultat în urma cercetărilor arheologice arată că întemeierea sa ar fi putut avea loc chiar înainte de prima jumătate a secolului I î. Hr.

    Despre data întemeierii Callatis-ului, singura colonie de origine doriană, există informații de la Pseudo - Scymnos, care arată că această colonie a fost înființată de grecii veniți din Heracleea Pontică, pe vremea când în Macedonia era rege Amyntas (540 - 498 î. Hr.). De la Pliniu cel Bătrân aflăm că orașul s-a întemeiat pe locul unei așezări băștinașe, cu numele de Cerbatis sau Acervetis.

   Evoluția celor trei colonii vest pontice a fost foarte inegală pe parcursul întregii lor existențe, deși istoria lor are, adesea, elemente comune.

     Pentru perioada corespunzătoare secolelor VI - IV î. Hr., colonia care s-a impus în mod deosebit a fost Histria. În secolul al V-lea î. Hr., Histria a cunoscut o nouă etapă de dezvoltare. În acea perioadă, s-au deschis primele ateliere monetare. Din rândurile celor dintâi emisiuni fac parte didrahmele de argint, care au pe avers două capete umane, dintre care unul inversat, iar pe revers, într-un pătrat, emblema orașului, vulturul pe delfin. În cursul secolelor V - IV î. Hr., Histria s-a transformat în centru de producție, depășind stadiul de centru comercial și intermediar de schimb între grecii din metropole și băștinași. Se deschid ateliere ceramice, sporește producția de cereale din teritoriile rurale, se intensifică pescuitul la Gurile Dunării și se amplifică raporturile cu populația locală traco-getică.

     În secolele VI - IV î. Hr., orașul Tomis a rămas încă în stadiu incipient de dezvoltare, fiind dominat de orașele vecine.

    La mijlocul secolului al IV-lea î. Hr., Callatis-ul era în plină dezvoltare. În acea perioadă a emis primele sale monede de argint cu valoare de drahme, care redau pe avers capul lui Heracles, iar pe revers, armele eroului, arcul în teacă și măciuca, la care se adaugă spicul de grâu. De asemenea, s-au ridicat edificii publice și monumente de artă importante, iar din atelierele ceramice a ieșit o mare cantitate și varietate de statuete de lut ars, colorate, de un nivel artistic remarcabil. Ca și Histria, și Callatis-ul s-a transformat într-un important centru de producție.

      În cursul secolului al III-lea î. Hr., a început și ridicarea orașului Tomis, care, în acea perioadă, a bătut primele sale monede, toate emisiuni din bronz. În cursul secolului al II-lea î. Hr., dezvoltarea Tomisului a luat un mare avânt.

​

    Coloniile organizate după modelul metropolei au avut un rol esențial în dezvoltarea raporturilor dintre lumea greacă și comunitățile celtice, tracice, getice și scitice.

​

​

​

​

​

​

​

​

​

​